khhhhFlorin Medelet si Mihai Ziman
O cronica a revolutiei din Timisoara: 16-22 decembrie 1989
Inca din 3 ianuarie 1990, o data cu redeschiderea Muzeului Banatului, a fost organizat un serviciu special de primire a obiectelor si de inregistrare in scris si pe banda magnetica a marturiilor privind revolutia timisoreana. Cum initiativa a apartinut unui arheolog (Florin Medelet) care a anuntat-o prin intermediul presei, s-a aplicat in culegerea marturiilor o metodologie obiectiv-stiintifica, apropiata de cea a consemnarii marturiilor arheologice. Unele fragmente sonore au fost inregistrate la Studioul de Radio Timisoara Libera de catre redactorul emisiunii "Azi in Timisoara, maine in toata tara", Mircea Munteanu. La realizarea acestor emisiuni radiodifuzate in prima jumatate a lunii ianuarie 1990, a participat si Florin Medelet.
La actiunea de consemnare a marturiilor, s-a asociat, incepand din 7 ianuarie 1990 si profesorul Mihai Ziman de la Muzeul Banatului care a mai fost ajutat de profesorii Vasile Dudas, Elena Fundureanu, Monica Chicideanu, Mihaela Dragodan si Rodica Giurgiu. Autorii cronicii care au consemnat in scris marea majoritate a marturiilor oamenilor din Timisoara au excerptat analitic aproape 100 de marturii. Din cate stim, astfel de marturii mai sunt adunate, in Timisoara, de catre istoricul Miodrag Milin care le face publice in revista timisoreana de literatura ORIZONT. Desi inregistrarea marturiilor mai continua, se constata, o data cu trecerea zilelor o estompare a amintirilor, (confuzii de zile, omisiuni de mare intindere), care este fireasca si omeneasca. De aceea consemnarile marturiilor dupa data de 20 ianuarie 1990 le consideram importante dar mai putin relevante decat cele de dinainte de aceasta data pe care am stabilit-o arbitrar. Cat priveste liderii revolutiei prezenti in Balconul Operei si al Judetenei de Partid ca si ofiterii si soldatii, marturiile lor le vor scrie ei insisi atunci cand si in felul in care vor gasi de cuviinta.
1. Zilele ce preced 16 decembrie 1989 (13-15.12.1989)
In jurul bisericii reformate timisorene din piata numita de localnici "Maria", credinciosii reformati demonstreaza pasnic, cu lumanari in maini, pazindu-l pe pastorul Laszlo Tokes care urma sa fie evacuat. Zona este impanzita de ofiteri de interne in civil sau uniforma. Marturiile oamenilor indica ca participantii la aceste demonstratii pasnice, de mica amploare dar permanente, apartineau mai ales comunitatii religioase reformate maghiare (oprimata atat pe plan religios cat si pe plan national de regimul dictatorial). Este de presupus ca organele de interne au inregistrat pe banda videomagnetica demonstratiile dar nu avem inca dovezi concrete in acest sens. Punctul de vedere oficial al dictaturii sustinea ca problema preotului Tokes nu e de competenta sa ci e o problema bisericeasca, interna si una judecatoreasca. Era punctul de vedere al unui strut ce-si ascundea capul in nisip.
2. De sambata, 16 decembrie 1989, orele 8:00 pana duminica, 17 decembrie 1989, orele 7:00
Odata cu apropierea termenului limita de evacuare a pastorului, autoritatile locale incearca sa imprastie multimea, din ce in ce mai compacta, adunata in grupuri in Piata Maria. Sporeste numarul ofiterilor de militie si securitate. In jurul pranzului, primarul de atunci al orasului, Petre Mot, vine in casa lui Tokes asigurandu-l ca nu va fi evacuat si cerandu-i sa linisteasca lumea din strada, (cca. 200-300 de persoane). Ies amandoi la fereastra apartamentului parohial. In acest moment, aproximativ 50% din cei prezenti nu mai erau credinciosi reformati unguri ci oameni ai Timisoarei, de toate varstele, profesiile si credintele, adunati spontan intr-un act generos de solidaritate cu reformatii si de expresie a dorintei lor de libertate si de democratie. Multimea nu are incredere in vorbe si cere asigurari scrise care, evident, nu le sunt date. Multimea ramane pe loc, depasind in ceasurile ce vor urma bariere lingvistice, etnice, religioase sau de alta natura. Telul ei profund este telul tuturor oamenilor din Romania si timisorenii devin, in acest moment, exponentii dorintelor intregului popor.
Pe la 16:00-17:00 caracterul demonstratiei se schimba, manifestarea revolutionara incepand sa prinda contur. Un grup de peste 400 de demonstranti, blocheaza doua tramvaie in statia Maria. Cativa oameni, urca pe ele. Printre cei urcati pe tramvaie s-a aflat si un student, Dorel V., precum si un alt tanar, Sorin O. (Luptatorul Banatean, nr.7, 28.12.1989, Timisoara). Se scandeaza: "Jos Ceausescu!", "Libertate!", "Nu te dam, nu plecam!". Dupa marturisirea preotului Tokes, (Orizont, nr1(1 190), din 06.01.1990), peste 80% din cei prezenti erau romani. Printre oameni foiau securisti imbracati in civil. Sunt primele elemente de organizare si se lanseaza deja apelul "Fara violenta!".
18:30-19:00: Coloana de demonstranti de cateva sute de oameni, se indreapta spre Splaiul Tudor Vladimirescu, spre cartierul studentesc pentru a se alia cu studentii. Fiind sfarsit de saptamana si de semestru, multi studenti erau plecati din Timisoara, dar prezenta lor la revolutie este o realitate.
19:00-20:00: Casa pastorului este pazita de un grup de credinciosi format din tineri si batrani, femei si copii. Trotuarul din fata casei este blocat de civili neinarmati care dirijeaza circulatia pe partea cealalta. Preotul iese la fereastra si cere ca cetatenii sa plece in liniste.
20:00-21:30: Dinspre Podul Maria, de peste canalul Bega, vin spre casa Tokes, aproximativ 2000 de manifestanti, scandand: "Vin studentii!", "Libertate!", "Romania Libera!", "Jos Ceausescu!", "Vrem democratie!", "Nu plecam, nu te dam!". In fruntea multimii se remarca un tanar brunet, slab, inalt, cu camasa descheiata la piept. Se canta Hora Unirii si Desteapta-te Romane!. Aceasta coloana cuprindea in ea si oameni care au fost la fostul Comitet Judetean de Partid (actualmente Prefectura Judetului Timis) unde sau luptat cu trupele antiteroriste ale securitatii si militiei. La orele 20:30, dinspre Podul Maria apar cca. 150 de ofiteri si subofiteri de militie, in uniforma si aproximativ 40 de securisti civili. Unii dintre ei erau inarmati cu rangi. Multimea era cu mainile goale si ii huiduia. Se scandau lozincile amintite dar si: "Ceausescu pica, nu ne este frica!". Putin mai tarziu, dinspre piata numita de timisoreni, Kuttl, (Stefan Furtuna), apare o masina de pompieri cu tun de apa care improsca in multime silind-o sa se retraga pentru moment. Multimea se organizeaza, formand lanturi vi de oameni. In primele randuri sunt copii si adolescenti. Intre orele 21:00 si 22:00, dinspre Podul Maria apar trupe antiteroriste ale securitatii in uniforme albastre, cu scuturi, casti de plastic cu viziera, bastoane si bate. Multimea neinarmata infrunta trupa opresoare condusa de un om scund care cerea printr-un megafon de mana ca lumea sa se imprastie. Din multime se aude un strigat: "Pe ei ca le e frica!" si multimea inainteaza iar antiteroristii fug pana in dreptul Directiei Regionale C.F.R. Trupele de interventie se regrupeaza si ataca. Multimea arunca cu pietre, sticle goale si se inarmeaza cu crengi rupte din pomi si cu scanduri de pe banci. In trupele opresoare se arunca si de la ferestrele caselor cu etaj, cu sticle si borcane. Se incing batai, se fac numeroase arestari. In acelasi timp, un grup de manifestanti ataca dinspre Splaiul Tudor Vladimirescu (Parcul Alpinet), desi o masina de pompieri ii improasca cu praf antiincendiar. Se aprind masini, se sparg geamuri. Strazile laturalnice sunt blocate de securisti. Alarma de la Cooperativa de Credit suna. (M. Milin, Orizont, 2 (1 191) din 12.01.1990). Pe Podul Maria apare o masina ARO, blindata. Concomitent, manifestantii se confrunta cu trupele de interne la extemitatea de la Piata Kuttl, a campului de lupta. Se arunca cu petarde, fumigene si gaze lacrimogene. Se pare ca unii militieni erau inarmati cu bastoane cu descarcari electrice.
22:30-04:00: Dupa orele 22:30, Piata Maria este blocata din toate partile de catre trupele securitatii. Pe Podul Maria, manifestantii incearca sa patrunda dar sunt opriti. Opresorii au si caini de lupta. Persoanele individuale pot trece, spre dimineatza, dar numai dupa ce sunt legitimate. Intre opresori apar persoane imbracate in uniforme kaki, fara insemne militare, mai batrani de 30 de ani. Spre ora 04:00, locuinta preotului Tokes si Biserica Reformata din aceasi cladire, sunt devastate de vreo 30 de securisti care il aresteaza si il bat in biserica, dupa propria sa marturie.
Caminele studentesti, (orele 19:30-20:00)
Coloana de manifestanti, pleaca din zona Maria, ajunge in zona caminelor studentesti, oprind pe bulevardul Vasile Parvan masinile si firobuzele chemand calatorii sa li se alature. Au fost distruse lozincile stradale ale dictaturii. Se scanda: "Jos Ceausescu!", "Jos Partidul Comunist!", "Jos dictatura!", "Acum sau niciodata!", "Studenti, veniti cu noi!", "Libertate!", "Azi in Timisoara, maine in toata tara!". Din caminele studentesti, relativ goale, supravegheate de cadre didactice si de securisti, coboara un numar redus de studenti. Usile caminelor erau incuiate. In zona, demonstrantii se unesc cu un grup venit dinspre strada Cluj. Dintr-un firobuz (troleibuz) oprit, sunt coborati trei ofiteri si obligati sa scandeze lozincile multimii. M. Milin, in Orizont nr.3 (1 192) din 19.01.1990, relateaza ca in jurul orelor 20:00, o multime de 5000 de oameni se indreapta spre Podul Michelangelo. Cativa studenti urcati intr-un pom incercau sa organizeze oamenii in coloana. Pe pod apar trei camioane cu trupe de interventie. Multimea inainteaza. Opresorii o iau la fuga, se urca in camioane si dispar in directia salii Olimpia. Multimea se indreapta spre sediul fostului Comitet Judetean de Partid.
Fostul sediu al Comitetului Judetean P.C.R. (orele 20:30-21:30)
Multimea blocheaza tramvaie in zona hotelului Continental si se indreapta spre sediu. Doua tunuri de apa actioneaza dar, sub navala multimii, unul din ele fuge iar celalalt este devastat. Locotenentul din masina plangea si multimea il lasa sa plece. Salariatii Consiliului Popular Judetean, militienii si soldatii de paza, fug. Cladirea este in intuneric si coloana de demonstranti care dorea un dialog cu autoritatile, nu are cu cine vorbi. Se sparg geamuri la parterul cladirii, se rupe stema si steagul Partidului Comunist. Se sparge vitrina librariei Facla si "operele" dictatorului si dictatoarei Ceausescu sunt scoase afara si li se da foc. Catre orele 21:30 apar trupe de interne in uniforme albastre cu casti si scuturi albe, inarmate cu bate care incep sa loveasca in oameni. Aceste trupe au venit dinspre Podul Decebal cu un autobuz si au folosit gaze lacrimogene (M. Milin, Orizont, 3 (1 192) din 19.01.1990). Infruntarea dureaza cateva minute bune. Multimea insa, nu cedeaza. Securistii in civil smulg din multime oameni pe care ii aresteaza maltratandu-i cu brutalitate in spatele judetenei de partid. In aceasta lupta, demonstrantii lanseaza lozinca "Fara violenta!". Lumea se retrage, o parte luand-o spre Opera si apoi spre Piata Maria, iar cealalta, spre Podul Michelangelo si cartierul studentesc. Contradictia de ora intre lupta de la Maria si cea de la judeteana de partid, este explicabila si scuzabila: nimeni nu se uita la ceas; orele sunt aproximate subiectiv.
Fabrica de incaltaminte "Banatul", intreprinderile din Calea Buziasului si Calea Girocului (orele 22:00-23:30)
Partea de demonstranti care s-a retras de la judeteana de partid spre Podul Michelangelo, hotaraste sa mearga la fabrica "Banatul" si la alte fabrici din Calea Buziasului ca sa ii cheme pe muncitorii din schimbul 2 la demonstratie. La fabrica banatul apare o masina de pompieri cu tun de apa care este devastata de multime. Pe intreg traseul sunt distruse lozincile inchinate lui Ceausescu. Muncitorii sunt blocati in fabrica. Coloana inainteaza pana la fabrica Electrotimis de unde, o parte, ajung la caminele studentesti, pe langa Spitalul Judetean, iar o alta parte trec pe strada Lidia, prin Cartierul Soarelui si pe Calea Girocului. Toata zona este dens locuita de muncitori. Coloana de pe Calea Girocului avea in randurile sale, cand a ajuns la strada Cluj, aproximativ 1000 de oameni. Un alt grup de manifestanti, patrundea in zona caminelor studentesti pe la Sala Olimpia. Tot acest traseu de mai multi kilometrii a fost strabatut pasnic, fara sa se distruga nimic in afara pancartelor de propaganda., scandandu-se lozinci impotriva dictaturii si apeluri de ridicare a oamenilor la lupta.
Intre caminele studentesti, in apropierea sediului de militie de sector, a carei firma a fost sparta si caminul nr. 19 coloanele venite din Calea Girocului ca si cei veniti din Piata Maria incep sa se organizeze. Pe un transformator electric se urca un tanar barbos si ragusit care propune alegerea unui comitet format din cinci membrii care sa i se alature. Multimea hotaraste sa mearga la catedrala unde sa fie invitat mitropolitul Banatului, Nicolae Cornean, prin intermediul caruia sa se poarte un dialog cu autoritatile. Mitropolitul lipsea din tara si, ca de obicei, dupa orle 19:00, portile Catedralei erau inchise pentru protejarea valorilor de arta ale sfantului lacas. Plecand dintre camine spre bulevardul Parvan, multimea de cca. 3000 de oameni este oprita de doua tunuri de apa, care apoi se retrag. Unul dintre acestea este impiedicat sa circule de un firobuz care blocheaza strada. Spre catedrala, manifestantii au mers atat pe bulevardul Vasile Parvan cat si pe la Opera, peste Podul Michelangelo. Primaria din apropierea Catedralei Ortodoxe Romane, era blocata de cordoane de trupe de interventie cu scuturi inca de la orele 22:00.
Catedrala Ortodoxa Romana din centrul orasului (orele 23:30-24:00)
Autoritatile se aflau in cladirea primariei. Spre orele 23:00, auzind ca vin coloanele de demonstranti, au stins luminile si au fugit, lasand cladirea goala. Plutea in ea un iz de coruptie si mita. Intre manifestanti si cordoanele de interventie cu scuturi au loc altercatii verbale. Manifestantii striga: "Jos Ceausescu!", "Jos dictatorul!", "Libertate!", "Armata e cu noi!", "Fara violenta!". Se canta "Desteapta-te Romane!". In fata cordonului de miltari se danseaza "Hora Unirii" - superb simbol al barbatiei si al identitatii poporului roman ale carei versuri initiale ca si ale imnului "Desteapta-te Romane", s-au plamadit in fierbintele creuzet al sufletului romanilor din Transilvania in secolul al XIX-lea. Cum catedrala este inchisa si nu vine nimeni, acelasi tanar barbos si ragusit care vorbise intre caminele studentesti, indeamna multimea sa colinde cartierele nordice ale orasului, (Circumvalatiunii, Calea Lipovei, Calea Torontalului si Calea Aradului) pentru a-i ridica pe toti timisorenii la lupta. Coloana o ia pe langa vechea cladire a Facultatii de Electrotehnica (fostul liceu piarist), spre fosta Facultate de Constructii si Arhitectura.
Zona Circumvalatiunii si Piata Dacia (orele 24:00-03:00)
La viaductul de sub calea ferata de langa fosta Facultate de Constructii, multimea se opreste ca sa distruga enormele lozinci ceausiste, sudate de viaduct. Prin multime trece in forta o masina Dacia, alba, care accidenteaza un om si fuge. Pe Bulevardul Circumvalatiunii, sunt distruse lozincile, se sparge firma Militiei de Circulatie si se distruge camera de luat vederi de la coltul Liceului Industrial nr.1.
La intersectia bulevardului Circumvalatiunii cu strada Gh. Lazar, trecerea coloanei este blocata de trei camioane militare cu farurile aprinse si de o unitate de soldati. Multimea trece printre ei, pe strada Gh. Lazar, fara sa fie oprita. Unii participanti si observatori din blocuri, estimeaza multimea la cateva mii de oameni. De pe strada Gh. Lazar, pe langa florarie, multimea se indreapta spre Piata Dacia. Aici, din multime, in bezna noptii, apar alti lideri ai momentului. Un om se urca pe o masina si indeamna lumea sa mearga mai departe, in cartierele din Calea Torontalului. In drum spre aceasta zona, in apropiere de Dacia-Service, manifestantii sunt intampinati de trupele antiteroriste inarmate cu arme cu baioneta, scuturi si casti. Se pare ca este vorba de un contingent ce trebuia lasat la vatra a carui eliberare a fost amanata de manifestatiile de la Timisoara. Are loc o adevarata batalie in care se folosesc paturile de arma si baionetele. Multimea arunca cu pietre si se inarmeaza cu crengi si bucati de lemn. Apar transportoare blindate si patrule cu caini care procedeaza la arestari brutale, pana spre orele 04:00 dimineatza. O parte din multime revine in centrul orasului.
Piata "700" si parcarea Hotelului Timisoara (orele 03:00-04:00)
Intre Spitalul Militar si cel dermato-veneric se afla un cordon de militari, fara insemne de arma. In fata lor, era multimea adunata. O parte din timisoreni au incercat sa patrunda spre Piata Operei, pe langa Hotel Timisoara. In parcarea din fata hotelului, sunt arestati multi oameni si batuti cu salbaticie. Totodata, trupele de interne inainteaza pe strazile Brediceanu si 16 Februarie, insotite de trei masini ARO ale militiei si de doua microbuze-duba. Trupele sunt conduse de un subofiter fara chipiu care avea in mana un baston pe care il folosea. Sunt arestati multi oameni care sunt maltratati. Dupa trupe, cativa ofiteri de militie controlau cotloanele dintre case. Sunt arestati oameni adapostiti in casele scarilor de la blocuri.
In noaptea de sambata spre duminica, toate iesirile din oras erau blocate si se facea legitimarea oricarei masini. Spre Arad, la limita judetului Timis, se facea de asemenea un control iar la intrarea in orasul Arad era un alt control. Toate evenimentele din noaptea amintita s-au petrecut practic in bezna, orasul (primul oras cu iluminat public electric pe strazi din Europa - 1884) fiind de 10 ani foarte slab luminat. Din marturiile celor arestati in acea zi de sambata si in urmatoarele, multi au fost transportati la sediul militiei si securitatii judetene unde au fost torturati si anchetati. Ulterior o parte din ei au fost mutati in inchisoarea orasului unde, unii au fost din nou anchetati sub tortura iar altii, numai anchetati. Apar la militie si in inchisoare personaje care-si mascheaza fata cu fulare si care identifica manifestantii din primele randuri ale demonstrantilor. Sub presiunea multimii, miercuri, 20 decembrie 1989, seara si noaptea cei din inchisoarea de pe strada Popa Sapca si din beciurile militiei, cu exceptia celor care nu s-au mai intors de la ancheta, sunt urcati in masini si sunt eliberati in diferite puncte ale orasului. Unii dintre ei sunt "sfatuiti" sa stea acasa, altminteri ii va impusca armata. In realitate, de marti, 19.12.1989 orele 24:00, in orasul Timisoara nu s-a tras pana la atacul teroristilor de vineri, 22.12.1989, orele 23:20.
3. Duminica, 17 decembrie 1989, orele 07:00 - luni, 18 decembrie 1989, orele 07:00
In dimineata zilei de duminica, Timisoara arata ca un oras asediat si devastat. Se inlocuiau geamurile de la vitrinele sparte, din cartierul Iosefin si din Bulevardul Dambovita ca si din alte puncte ale orasului. Timisorenii, alarmati si ingrijorati, si-au colindat orasul, ocolind barajele armate intarite cu blindate, comentand in grupuri, situatia. Niciodata parca nu a fost atat de aglomerata zona centrala a orasului de 400 000 de locuitori. Am numit aceasta duminica "Ziua celor opt batalii ale timisorenilor cu dictatura".
Piata Maria (orele 09:00-17:00)
In fata bisericii reformate se afla un cordon ce se intindea pe o lunga portiune de strada si pe doua treimi din latimea acesteia. Multimea trecea pe cealalta parte si huiduia oamenii imbracati in uniforme albastre de securitate. Este semnalata prezenta autoblindatelor, a cainilor de lupta, a oamenilor de varsta incerta imbracati in uniforme de soldati, a militienilor si a securistilor in civil. In spatele acestui cordon a defilat o companie de militari a armatei regulate cu drapelul de lupta al unitatii, avand in frunte fanfara care canta marsuri. Aceasta formatie a trecut podul de la Maria spre centru, printre cele cateva zeci de manifestanti care se aflau pe pod, fiind urmata imediat de o multime tot mai mare de oameni. Catre pranz, fanfara si unitatea militara cu drapel au iesit din Piata Operei printre Opera si Hotelul Timisoara, retragandu-se la garnizoana. Multimea s-a constituit intr-o adunare populara spontana in fata Operei. Concomitent cu aceasta prezentare a drapelului unei unitati militare, au mai fost prezentate si alte drapele insotite de formatii militare in alte zone din oras.
Batalia de la Judeteana de Partid (orele 12:30-13:30)
Multimea din fata Operei se hotaraste sa se indrepte spre Judeteana de Partid pentru a dialoga cu autoritatile. Dupa ce dau un ocol spre cartierul studentilor, pe Podul Michelangelo, coloanele se reunesc in zona hotelului Continental. In zona cartierului studentesc, pe chioscul alimentar de langa Podul Michelangelo se urca cativa tineri care scandeaza lozinci. Sunt cateva mii de oameni care blocheaza circulatia pe pod si in zona liceului de muzica Ion Vidu. Se canta "Hora Unirii" si "Desteapta-te Romane". Incercarea a doua masini de pompieri sa se opuna multimii de pe pod, esueaza. Se mentioneaza cel putin un camin din care studentii au refuzat sa iasa la manifestatie. La Hotelul Continental se scandeaza: "Armata e cu noi!", "Noi suntem poporul!", "Pe cine aparati?", "Jos Ceausescu!", "Jos dictatura!", "Vrem libertate!", "Vrem pamant!", "Vrem mancare la copii!", "Vrem arestatii!", "Azi in Timisoara, maine-n toata tara!", "Vrem alegeri libere!". Au fost oprite tramvaiele. Spre judeteana, bulevardul era blocat de mai multe siruri de militari cu scutur si casti, avand in spate, doua tunuri cu apa, o masina de pompieri si doua camioane de transportat trupe. Sub presiunea multimii, trupele se retrag spre sediul Partidului Comunist si intra in actiune masinile de stropit cu apa. Dupa scurta vreme sunt cucerite de multime. Un tun de apa fuge. Camioanele militare sunt puse de-a curmezisul Bulevardului Victoria (unde alte trupe pazeau cele doua vile ale dictatorului) si aprinse. Militarii fug si multimea se afla victorioasa in fata Judetenei de Partid.
Cei din cladire fug, sarind pe ferestrele dn spate si peste cele doua garduri inalte ale curtii. Se scandeaza cateva minute "Libertate!", "Fara violenta!" "Romani, veniti cu noi!", "Jos Ceausescu!", "Iesiti afara si stati de vorba cu noi!". Se sparg ferestrele judetenei, se patrunde in cladire, spargandu-se usile. Sunt scoase in strada portretele lui Ceausescu (dintre care unul gigantic) si calcate in picioare. Se da foc steagului Partidului Comunist iar la balconul de la etajul 1, apare o tanara fluturand tricolorul de pe care stema fusese decupata. La parterul cladirii se declanseaza indendii. Se devasteaza parterul, bufetul de la subsol si holurile de la etaj. In fruntea oamenilor, ca pretutindeni, sunt tinerii si adolescentii. In holul judetenei au fost cativa ofiteri superiori de armata care nu au intervenit la intrarea manifestantilor si cativa oameni imbracati in uniforme de garzi patriotice dintre care unii au fost dezbracati, batuti si aruncati afara. Cam al un sfert de ora dupa patrunderea in Judeteana, apar trupele securitatii care lovesc in oameni cu armele cu baioneta, fugarindu-i dupa ce i-au incercuit. Interventionistii foloseau si cozi de lopata. Multimea s-a retras, o parte spre Podul Decebal si Baile Neptun, pe pod, tinerii aruncand cu sticle, batandu-se cu trupele. Apar blindatele si unii tineri se catara pe ele. O alta parte a multimii se retrage luptand spre Continental, fugariti de blindate si de trupe. Zona Judetenei de Partid este blocata de trupe dn toate partile. Multi oameni sunt arestati si maltratati in plina strada. Manifestantii arunca cu pietre si sticle in trupele de interventie.
Batalia din zona Pietei Traian (orele 14:00-15:00)
Cei ce s-au retras spre zona cartierului Fabric, s-au luptat intre Cinematograful Parc si Piata Traian, cu tancuri si blindate. Oamenii neinarmati aruncau cu pietre in tancuri, le spargeau farurile, incercau sa blocheze cu obiecte metalice senilele. Au spart cu tarnacoape rezervotul de motorina al unui tanc. Vreme de o ora se incerca ridicarea unor baricade. Tinerii incearca sa astupe tevile de esapament ale blindatelor cu carpe. Blindatele calca oameni si sunt cazuri cand urmaresc copii de 14-16 ani pe strazi. Tancurile se retrag spre Baile Neptun, motorina scursa se aprinde in directia brutariei. Pe cer, de cateva ore timisorenii erau urmariti de elicoptere. Este prima infruntare a unor oameni cu mainile goale cu blindatele intrate in oras. Un fel de prolog al bataliei ce va avea loc cateva ore mai tarziu, in Calea Girocului. Nu putem stabili cine au fost in autoblindate, si le-au manuit atunci cand s-a tras din ele.
Batalia din Piata Vasile Roaita (orele 14:30-16:30)
Manifestantii, impinsi de trupele opresoare, intarite cu blindate si tancuri, se retrag incet-incet, prin Piata Vasile Roaita, spre Piata Libertatii, lupatandu-se cu atacatorii. In dreptul magazinului universal Bega, se rastoarna mai multe masini pentru baricade. O alta baricada se ridica pe strada 9 Mai, in dreptul cofetariei Macul Rosu, din coltul Pietei Libertatii. Se foloseste mobila din cofetarie si o toneta de librarie stradala si i se da foc in speranta ca se vor aprinde blindatele daca vor trece prin flacari. In Piata Vasile Roaita se folosesc primele sticle incendiare. Oamenii se arunca pe tancuri si incearca sa le astupe vizoarele cu haine. Se sparg geamurile magazinelor. Toate strazile laturalnice sunt blocate. La magazinul Sanitas de pe strada Ceahlau exista pericolul explodarii a circa 40 de butelii de aragaz care nu erau integral goale.
Batalia din Piata Libertatii (orele 16:00-17:30)
Multimea ajunsa in Piata Libertatii, se lupta in continuare cu blindatele. Se rastoarna si se aprinde o masina Dacia albastra langa Restaurantul Banloc. Se sparg geamurile cladirilor, se da foc cabinei de dispecerat a intreprinderii de transporturi locale din centrul pietei. Este spart magazinul de Consignatie. Dupa o informatie publicata (Traian Pop Traian, in ziarul Timisoara, I, 2 din 24.01.1990), doi civili bine imbracati arunca cu sticle incendiare in cladirea garnizoanei si deschid focul cu arme incarcate cu gloante explozive impotriva civililor si a soldatilor din armata regulata. Cad sub gloante doi civili si patru militari. Se inregistreaza raniti si alti morti. Alti participanti afirma ca, initial, s-au folosit gloante oarbe si de cauciuc iar, ulterior gloante adevarate. Consideram ca este de competenta organelor de ancheta legal constituite in noua Republica Romania, sa stabileasca numarul victimelor in toata infruntarea ce a avut loc la Timisoara vreme de mai bine de o saptamana. Multimea din Piata Libertatii se retrage spre Opera, Piata Unirii si Piata "700".
In dreptul Pietei "700", zacea un om impuscat pe linia de tramvai.
Batalia din centrul orasului (orele 17:00-21:00)
S-a desfasurat in mai multe etape si-n mai multe puncte, cuprinzand: spatiul dintre Opera, Catedrala, podurile Mihai Viteazul si Maria si strazile adiacente portiunii de bulevard numita, de localnici, "Corso". Multimea de demonstranti se aduna in jurul Catedralei Ortodoxe. Se sparg vitrinele magazinelor si majoritatea martorilor, atat din centru cat si din alte cartiere, socotesc ca acestea au fost acte de provocare infaptuite in tot orasul ca sa justifice reprimarea brutala a manifestantilor. Din libraria Mihai Eminescu sunt scoase "operele" lui Ceausescu si arse. Se da foc magazinului de jucarii, parfumeriei, magazinului de blanuri de lux si magazinului de confectii. Ca si in alte locuri din oras, manifestantii au ajutat pompierii sa stinga incendiile. Unele magazine sunt jefuite de indivizi suspecti. Manifestantii scandau: "Fara violenta!", "Armata e cu noi!", "Jos Ceausescu!". Pe la orele 17:30, multimea se confrunta pasnic cu cordoanele de trupe ce pazeau primaria unde era si sediul organizatiei municipale de partid. Aceste cordoane erau intarite cu blindate si masini militare. Pe treptele Catedralei sunt aproximativ 100 de oameni si un preot. Doua fete impart lumanari cumparate de la Catedrala. Se flutura drapele nationale fara stema. Multimea, infruntand cordoanele militare, este amenintata cu comanda: "Incarcati arm' baionet!", dar nu se trage. Unii militari din cordon plangeau.
In intunericul ce se lasa, o parte din manifestanti s-a indreptat spre Podul Mihai Viteazu, pentru a ajunge in cartierul studentesc. In fruntea acestora se afla un tanar cu grai ardelenesc, fluturand un steag tricolor curat. In multimea ramasa in centru a inceput sa se traga din blindate, iar in zona Operei si a Bulevardulu Republicii, sunt impuscati mai multi oameni de catre civili inarmati (de fapt ofiteri de interne). Pe un turn al Catedralei, flutura tricolorul. Ia foc magazinul de mobila de pe Bulevardul Republicii si oamenii se reped sa scoata mobila afara pentru a nu se intinde incendiul. In apropiere, un civil inarmat, soma un grup de tineri sa plece. A tras in sus, apoi in plin, lovind un om in cap, la coltul magazinului de mobila. Un tanar isi desface camasa de pe piept si striga: "Hai, trageti!". Se intoarce si pleaca spre Hotel Banatul. Este impuscat pe la spate, in picior.
Multimea dinspre Catedrala asupra careia se tragea, s-a refugiat in parcuri. Multe gloante erau trase deasupra multimii, in aer, pentru a-i intimida.
Coloana care a plecat spre cartierul studentesc, pe Bulevardul Vasile Parvan, a spart lacatele de pe usile caminelor, scotand studentii in strada. Intre orele 18 si 19, se constituie, in cartierul studentilor, o multime compacta. O parte din ea a incercat sa patrunda din nou spre Judeteana Partidului pe Bulevardul Lenin si a fost oprita de tancuri si focuri de arma, ducandu-se apoi spre Opera. O alta parte, a incercat sa patrunda spre Judeteana de Partid, pe langa Parcul Tineretului, spre Podul Decebal. In sfarsit, cea mai mare parte din demonstranti, s-a intors pe Bulevardul Parvan si peste Podul Mihai Viteazu cu intentia de a reveni la Catedrala. Erau cateva mii. Aproape de dispeceratul pentru taximetre, s-a tras asupra lor din parcul din spatele Catedralei si de pe strazi, fara somatie. Langa Svetlana P. si Ion B. se prabuseste cate o femeie omorata. Se opresc masini particulare, pentru a transporta ranitii la spitale. Multimea se refugiaza in Parcul Catedralei si dincolo de pod. Apar autoblindatele care trag din nou. Pana dupa orele 21, in centru se trage.
Batalia de la Baile Neptun (orele 19-20)
Grupul de manifestanti care a incercat sa patrunda pe Bulevardul Parvan, spre Judeteana de Partid, pe langa Parcul Tineretului, a fost intampinat in intuneric cu rafale de arma trase dinspre Podul Decebal. Se inregistreaza raniti si morti. In bratele lui Doru T., elev in calsa a 8-a, moare un copil de 10 ani. Masinile salvarii nu sunt lasate sa se apropie. Multimea opreste masini particulare care transporta victimele si in porbagaj si pe capota. Multimea se retrage.
Batalia de pe Calea Girocului (orele 16:30-03:00)
In dupa-amiaza zilei, au trecut pe Calea Girocului, spre ora 10 tancuri. Din cauza unor lucrari de termoficare, intregul trafic, la intrarea in oras, era deviat pe dtrazile Albac si Lidia dupa care se reintra pe Calea Girocului la capul liniei de firobuz nr. 15. La trecerea acestor tancuri, pe strada Albac, a fost strivita o masina Dacia particulara careia, in aceasi noapte, i s-a dat foc. Multimea din acest mare cartier muncitoresc era agitata. Din initiativa unor muncitori printre care si Stefan C., Calea Girocului a fost blocata cu un troleibuz pus de-a curmezisul, atunci cand s-a auzit, venind din afara orasului, un alt grup de tancuri. Acesta era compus din sase monstrii de otel. Tancurile s-au oprit, blocate de firobuz, in zona dintre posta cartierului si intersectia strazii Lidia cu Calea Girocului. Tinerii muncitori au blocat retragerea tancurilor cu un alt firobuz pus de-a curmezisul spre strada Lidia si cu alte masini. Sub amenintarea incendierii, tanchistii au parasit tancurile. Unii dinte ei au fost loviti de multime, dar apoi au fost pansati, chiar dusi in apartamente pentru ingrijiri, si retrimisi la unitate ca sa comunice ca prin Calea Girocului nu se trece. Tancurile au ramas in stapanirea oamenilor care le-au cucerit, fara arme, doar cu rangi si bolovani. Au fost rupte cabluri electrice, sparte faruri si rezervoare de motorina. Nu li s-a dat foc pentru ca sa nu explodeze munitia din ele, multi oameni socotind ca sunt averea poporului si ca raman necesare apararii tarii. Catre orele 21, atat dinspre intrarea in oras, cat si dinspre intersectia Caii Girocului cu Bulevardul Stefan Plavat, s-a declansat actiunea trupelor de interne pentru preluarea tancurilor. S-a tras in aer si cum multimea nu s-a retras, s-a tras in plin cu arme automate si cu armamentul de pe transportoare blindate. S-a tras asupra ferestrelor blocurilor, balcoanelor si pe scarile acestora. Au murit oameni, au fost raniti oameni. Unii zaceau in plina strada si nu se permitea ridicarea lor, rafalele de arme automate tinand oamenii la adapostul cladirilor. Dupa orele 24:00, opresorii au ocupat Calea Girocului, dar focurile de arma au continuat pana spre orele 03:00. Tancurile au fost evacuate si zona a fost curatata de resturile vehiculelor distruse.
Batalia din Calea Buziasului (orele 20:00-04:00)
Cartierul muncitoresc de langa fabrica Electrotimis s-a ridicat la lupta. S-au spart magazinele din zona. S-a dat foc tutungeriei unde, in vitrina, tronau publicatii cu portretul "oficial" al dictatorului Ceausescu. S-a hotarat baricadarea Caii Buziasului pentru a nu putea intra pe acolo tancuri si blindate in oras. Se pregatesc sticle incendiare luandu-se benzina de la masinile particulare ce terceau. Este oprita o masina de pompieri ce venea dinspre Buzias si i se da foc. Dinspre Calea Girocului se aud rafalele de arme. Apare un microbuz alb din care se trage asupra multimii pe la orele 02:00. Dupa o jumatate de ora, microbuzul reapare dinspre strada Lidia si din el coboara aproximativ 10 civili inarmati cu pistoale care ocupa sensul giratoriu si apoi, urmati de microbuz s-au apropiat in tacere cu armele in maini de multimea de langa baricada din zona magazinului alimentar. Cand au ajuns la cca 25 m de oameni, au urcat in masina si au fugit. Spre orele 03:00, din intuneric, de pe strazile laterale, din zona A.E.M. si Electrotimis, se trage in multimea care se adaposteste inte blocuri. Pe la orele 03:30 , apar doua tancuri cu farurile stinse. Acestea trec prin baricada indreptandu-se spre Buzias fara sa traga. Multimea a aruncat cu sticle incendiare in tancuri dar fara succes. Se inregistreaza raniti in cartier.
Alte focare de lupta in oras, de mai mica intensitate sunt semnalate in Calea Aradului si Calea Lipovei (unde demonstrantii au fost opriti sa ajunga la Insitutul Agronomic), la intersectia Bulevardului Circumvalatiunii cu Gh. Lazar (unde, pe la orele 19:00, s-a tras in aer, desupra demonstrantilor, din transportoare blindate), in Piata Marasti (unde multimea era blocata de un cordon de militari), langa Poligrafie, langa Liceul Industrial nr. 1, langa complexul alimentar din Blascovici, in Piata Unirii (unde este arsa tutunderia si inca un magazin) si in Bulevardul Dambovita.
Pe strada Gh. Lazar, accesul spre centru este blocat de o unitate militara pe la orele 21:00-22:00. Multimea s-a apropiat scandand lozinci. Ofiterul din Armata Romana care comanda trupa, i-a somat sa se opreasca, pentru ca altfel va fi obligat, prin ordinele primite, sa traga. Cand multimea s-a apropiat si mai mult, scandand lozinci, ofiterul a comandat trupei sa urce in camion si a parasit locul in aplauzele oamenilor care strigau: "Traiasca armata romana!".
In aceasta a doua zi a holocaustului timisorean, este evident faptul ca in foarte mare masura, armata a evitat sa se supuna ordinelor criminale ale dictatorilor. De altfel, incepand de duminica dar mai ales de luni, 18 decembrie 1989, militarii armatei romane, au fost dublati cu elemente ale securitatii care s-au intercalat intre ei, dupa cum au observat multi oameni. Masura in care armata a tras sau nu la Timisoara in oameni, va fi stabilita prin cercetarile legale ce au loc si rezultatele acestor cercetari vor constitui materialul pe care istoricii il vor prelucra.
Spre orele 04:00, asupra orasului s-a dezlantuit o furtuna de vara, cu fulgere si trasnete. Pentru prima oara, in ultimii 50 de ani, deasupra Padurii Verzi, de langa oras, au fost vazute fulgere globulare. Dar ploaia nu a izbutit sa stearga sangele varsat al unor oameni nevinovati, exasperati de coruptia endemica, de nedreptatile fatise si de opulenta unei paturi restranse, imbuibata de privilegii nemeritate, satui de mizerie si de minciuna. Acest sange nu s-a sters nici de pe caldaramul strazilor si nici din sufletul si constiinta timisorenilor.
4. Luni, 18 decembrie 1989, ora 07:00 - marti, 19 decembrie 1989, ora 07:00
Vremea a tinut cu timisorenii, ramanand primavaratica si uscata chiar daca intr-o dimineata a fulguit usor. Toti spuneau: "Ne ajuta Dumnezeu". Dupa noaptea mortilor si bataliilor, timisorenii au fost pusi in fata unor adevaruri aspre. Nimeni, pana atunci, din oamenii cinstiti ai orasului nu si-au inchipuit ca s-ar fi putut intampla asa ceva. Dar se intamplase. Oamenii isi cereau mortii, ranitii si arestatii. Orasul era practic ocupat de trupe opresoare ce formau cordoane sau circulau in patrule conduse de ofiteri de interne inbracati in civil, inarmati. Piata Dacia era blocata, ca si Judeteana de Partid. Tot astfel, Intreprinderea de Retele Electrice, Piata Libertatii, Piata Maria si primaria orasului. Soselele de acces in oras erau blocate iar convorbirile telefonice interurbane, intrerupte. Posta mare era inchisa, si in ea la ora 10, zacea inca un cadavru. Spitalul Judetean era de asemenea gardat de trupe. Ultimii studenti din camine au fost evacuati si trimisi in localitatile de bastina. Sediul militiei si inchisoarea erau blocate cu trupe. La fabrica Electromotor, muncitorii au intrat in greva, situatie semnalata si in alte intreprinderi din oras. Pe tabloul locatarilor cladirii unde a stat pastorul Tokes care fusese arestat, un cartonas fixat cu o pioneza indica numele noului locatar al apartamentului. La Spitalul Judetean, lumea intreba deja de morti.
In aparenta, autoritatile dictaturii au linistit orasul, punandu-i calcaiul pe grumaz. S-au facut instructaje conducatorilor de intreprinderi si secretarilor organizatiilor Partidului Comunist privind organizarea unor adunari cu muncitorii in care sa fie condamnati participantii la revolutie ca huligani, inconstienti, nationalisti sovini unguri si ca elemente declasate care jefuiesc si distrug orasul. In realitate autoritatile au pierdut totul. Lozinca "Nu plecam acasa, mortii nu ne lasa!", constituia chintesenta atitudinii poporului din Timisoara. Pentru nici un timisorean cinstit dictatura nu mai putea guverna Romania si poporul in care s-a tras cu arma.
Pe planul tactic al luptelor, opresorii si-au epuizat toate mijloacele, de la pistol la tanc, de la provocare la zvon si demagogie verbala. In acelasi timp, poporul Timisoarei de-abia pornea la lupta in totalitatea sa. In cursul zilelor de luni si marti, centrul de greutate al revolutei s-a mutat treptat, in marile fabrici ale orasului, in colectivele puternice de muncitori. Dictatura a castigat o victorie "a la Pyrrhus". De duminica pana marti, timisorenii si-au cristalizat ideile si sentimentele, devenind luptatori pana la moarte impotriva unei dictaturi de tip fascist, impotriva totalitarismului si a "socialismului real", impotriva minciunii ridicate la rang de lege, pentru libertate, democratie reala, umanism si demnitate. Practic inca de duminica seara, o data cu primele gloante trase, Partidul Comunist Roman din Timisoara era lichidat ca formatie politica, iar pentru timisoreni, intregul Partid Comunist. Un proces similar de decantare a optiunilor fundamentale, nationale, umane si politice s-a petrecut si in armata de la Timisoara. De aceea, de duminica, soldatii incep sa fie dublati de securisti, modalitate ce devine evidenta, luni, la lumina zilei. Cum am mai mentionat, marti, la orele 24, focul armelor a incetat total la Timisoara pentru trei zile. Trebuie sa amintim si faptul ca sub focul gloantelor, sectoarele vitale ale orasului (lumina, apa, termoficare, telefoane, transport public si spitale) au continuat sa functioneze neintrerupt. Este felul in care multi muncitori din Timisoara au luptat in revolutie.
In acest cadru, sumar schitat, o Timisoara izolata complet de tara, continua sa lupte inca, de una singura impotriva celei mai odioase dictaturi din istoria Romaniei. Era in aceasta lupta atat curajul cat si disperarea acelora care nu mai aveau nimic de pierdut.
In dupa-amiaza zilei de luni si noaptea spre marti, se desfasoara alte trei batalii impotriva opresorilor.
Batalia de la Catedrala Ortodoxa Romana (orele 16:00-23:00)
Dupa ce la orele 14:00, un securist in civil tragea focuri de intimidare in aer si in asfalt pe strada Maciesilor si pe strada Paris ca sa imprastie grupurile tot mai dense de oameni din centrul orasului; intre Opera si Catedrala, se inmultesc securistii inarmati, imbracati in civil dar si oamenii orasului. Semnele bataliei pluteau in aer. Catre 16:30, pe treptele Catedralei si in jurul acestora, s-a adunat un grup de cca. 30 de copii carora li s-au adaugat si foarte multi tineri si maturi. Copiii fluturau un steag tricolor si scandau: "Jos Ceausescu!", "Vrem o tara libera!", "Libertate!". Erau poate 1000 de oameni in jurul Catedralei. Gheorghe S. relateaza cum a impartit lumanari luate din Catedrala celor de pe scari. Unii martori sustin ca focul asupra celor de pe scari a fost deschis dintr-un transportor blindat. Altii, ca s-ar fi tras prima rafala dintr-o masina ARO care a tecut prin fata lacasului sfant. In fata Catedralei, dincolo de carosabil era un cordon de trupe inarmate. Dupa primele focuri, copiii si o parte din oameni s-au refugiat in Catedrala si dupa coloanele de la intrarea acesteia. Altii s-au adapostit in Parcul Central si al Catedralei dar si in bufetul Expres din colt. Pe treptele Catedralei zacea un tanar impuscat in cap. Balta de sange din acel loc se mai vedea si a doua zi. In Catedrala, un grav ranit era ingrijit de o femeie si o adolescenta. Era chemata Salvarea dar opresorii interzic accesul ei la treptrele Catedralei, amenintand ca vor trage. Ofiterul sau subofiterul de interne care ameninta soferul salvarii, a fost recunoscut de un manifestant: cu o seara inainte, in civil, spargea vitrine. Gheorghe S. a avut curajul sa infrunte opresorii si, injurandu-i, sa dirijeze masina Salvarii in fata lacasului ca sa fie transportat ranitul. Dupa aceea a fugit in Parcul Central. Pe strazile din jurul parcurilor se invarteau transportoarele blindate care trageau cu armamentul de bord asupra oamenilor din parcuri, aruncau petarde si gaze lacrimogene. Din Catedrala, multi ieseau prin usile din spate si fugeau in parcul acesteia. Tirul a continuat in zona. Se inregistreaza raniti si morti. Operatiunea, se pare, ca a fost condusa de generalul Ion Coman din Bucuresti care a fost insotit de trei camioane cu trupe speciale de securitate. Acesta, vazut de unii martori pe un transportor blindat, cu arma in mana, in uniforma de general, a ordonat soldatilor si ofiterilor care trageau in aer sa traga in plin, amenintandu-i cu tribunalul militar si degradarea. Printre manifestanti se vehicula si zvonul ca Nicolae Ceausescu a fugit in Iran. Se striga: "Ticalosul de oltean a fugit la Teheran!". Trupele opresoare, patrund in parcuri, impuscand si arestand oameni care sunt batuti cu brutalitate. O parte din manifestanti, carora li se adauga si altii, se retrag in Piata Operei, unde demonstreaza pasnic in continuare si unde, intre orele 19:00-22:30, nu s-a tras. Dar dupa aceasta ora, s-a tras din nou si s-au inregistrat alte victime.
Batalia din Calea Buziasului (noaptea de luni spre marti)
Pe la orele 01:00-1:30, in zona intreprinderii Electrotimis este observat un incendiu. Apar transportoarele blindate dinspre fabrica Banatul care trag puternic vreme de o jumatate de ora. Focurile razlete, continua pana la orele 04:00 dimineata. Nu detinem alte amanunte.
Batalia din Calea Girocului (orele 18:00-24:00)
Muncitorii ies din blocurile de locuinte de pe Calea Girocului si de pe strazile adiacente. Pe strada Albac, un grup de adolescenti si tineri, inarmati cu bate si pietre, opresc cu forta masinile ce trec si cer soferilor cate un litru de benzina. Cu exceptia unuia, care incearca sa fuga si este oprit, ceilalti dau benzina benevol. Femeile coboara din case si aduc sticle care sa fie umplute. Se scandeaza pe Calea Girocului "Jos Ceausescu!", "Libertate!", "Criminalii!", etc. Apar trupe opresoare, soldati de varsta incerta si securisti in tinuta civila. De la un megafon de mana se ordona lumii sa plece acasa. Se trage o rafala in aer dar oamenii raman neclintiti. Apare un autoturism Dacia alb, din care coboara trei civili ce trag in oameni si apoi fug cu masina. Se trage intens in oameni, in zona alimentarei si a librariei de pe Calea Girocului, spre ferestrele blocurilor si in casele scarilor, pe strazile laterale cum sunt Lidia, Albac, Naturii si altele. Se inregistreaza morti si raniti. Multi dintre raniti evita sa mearga la spital de teama ca vor fi arestati si anchetati acolo de securisti. Unii credeau ca vor fi pur si simplu omorati.
5. Marti, 19 decembrie 1989, ora 07:00 - miercuri, 20 decembrie 1989, ora 08:00
Incepand de marti, intregul oras este in greva. Principalele puncte ale urbei sunt blocate de trupe. Continua arestarile. Se zvoneste ca noaptea au fost furati mortii de la Spitalul Judetean, zvon care se va confirma. In toate intreprinderile orasului muncitorii, mai ales cei tineri se organizeaza, hotarandu-se sa iasa de miercuri pe strazi. In unele intreprinderi, iesirea in strada va avea loc abia joi sau vineri. Doua sunt principalele batalii ale zilei si amandoua au loc la mari intreprinderi.
Batalia de la Electrobanat (ELBA)
Inca de dimineata, muncitorii au intrat in greva, adunati in curtea fabricii. Intrarile dinspre Gara de Nord si dinspre Canalul Bega ale fabricii sunt blocate de trupe de interne. Oamenii fabricii s-au temut de provocatori care ar fi putut intra in incinta pentru a provoca incendii care sa dea prilejul opresorilor sa traga in plin. Muncitorii au renuntat la ideea de a se duce la intreprinderea alaturata, Electromotor pentru a se uni cu cei de acolo si s-au baricadat in spatele portilor, scandand lozinci anticeausiste si fluturand steaguri tricolore curate. In exteriorul fabricii, in zona pietei alimentare din Iosefin si langa pod, se aduna o multime de tineri dornici sa-i ajute pe muncitorii de la ELBA. Se blocheaza podul pentru a se opri manevra transportoarelor blindate, punandu-se de-a curmezisul masini, un tractor cu remorca rasturnata, camioane. Unele din ele sunt aprinse ca sa nu mai poata fi mutate. Se trage asupra multimii de pe pod care se refugiaza in halele pietei. O femeie si o fetita, lovite de glont, cad in Bega. Poseta femeii pluteste pe apa si este recuperata de un manifestant. Securistii trag spre piata. Sunt inregistrate victime omenesti, morti si raniti. Muncitori nevinovati care veneau de la lucru cu tramvaiul sunt arestati sub pretextul ca ar fi vrut sa-l deturneze. Batalia dureaza pana dupa orele 18:00. Se fac numeroase arestari, oamenii fiind urmariti pe strazi cu masinile.
Batalia de la Electrotimis (Calea Buziasului)
Muncitorilor de la Electrotimis li s-a promis inca de luni dar si marti dimineata ca nu se va mai trage. Dar s-a tras si luni noaptea. De marti dimineata, fabrica a intrat in greva. La 16:30 cca. 300 de tineri din fabrica erau in curte, langa gardul dinspre strada. Pe trotuarul din sensul giratoriu, din afara intreprinderii, se aduna multimea. Se ridica o noua baricada pe Calea Buziasului, la iesirea din oras. Au fost blocate masini si tramvaie si puse cap la cap. Doar unui camion care aducea lapte in oras i s-a dat drumul sa treaca. Pe la orele 17:00, apare o masina microbuz din care coboara cca. 15 oameni inarmati in frunte cu un securist civil care a somat lumea sa plece. Au fost amenintati cu impuscarea atat cei din strada cat si cei din curtea fabricii. La 17:15 s-a tras o prima rafala in aer. Lumea ii huiduia pe opresori, scanda lozinci si se agita. Catre orele 17:30 au mai aparut doua masini cu trupe opresoare. S-a tras in plin in oameni. S-au inregistrat victime si batalia a continuat pana la orele 19:00. Marturiile despre aceste evenimente pe care le detinem sunt departe de a fi suficiente.
6. Miercuri, 20 decembrie 1989, ora 08:00 - joi, 21 decembrie 1989, ora 08:00
Chemarea la greva generala este urmata de numerosi oameni din Timisoara. Inca de dimineata, pe Calea Buziasului, muncitorii se organizeaza pe intreprinderi. La 09:30 muncitorii de la intreprinderea Optica, se unesc in strada, cu cei de la Electrotimis si A.E.M. Sunt inlaturate ultimele lozinci ceausiste si multimea se indreapta fluturand steaguri tricolore fara stema, cu esarfe negre, spre fabrica Banatul, adunand, pe rand, muncitorii de la fabrica de autoturisme, de la cea de detergenti, Azur, Ambalajul Metalic, si mai apoi pe cei de la Cooperativa Progresul si de la Guban. O adevarata avalansa umana creste pe strazile orasului. Fabrica Banatul avea zi libera. De pe aceasta platforma industriala, coloana a trecut pe langa abatorul orasului, o parte din ea o ia spre centru, dar cei mai multi ajung la spitalul de pe Bulevardul Victor Babes, scandand: "Aveti grija de copii!". Coloana se opreste si la Spitalul Ortopedic de pe Bulevardul Mihai Viteazu, unde erau internati multi raniti. Aici se canta "Desteapta-te Romane!". De acolo, coloana se indreapta spre Consulatul Iugoslav, cerand diplomatilor sa comunice in exteriorul tarii adevarul despre Timisoara si despre ce vor oamenii din acest oras. Un reprezentant al consulatului, tanar si emotionat, le promite indeplinirea cererii. Din acest loc, multimea se indreapta spre fabrica ELBA, unde ajunge cam in vremea cand deja muncitorii de la ELBA, Electromotor si C.F.R., se imbratisau in strada, iesind la marea demonstratie a libertatii. Chiar daca in acea zi nu s-a tras, chiar daca autoblindatele de la Elba se retrageau, cei mai multi dintre oameni nu stiau ca incetarea focului este reala. In drum spre catedrala, dupa ce de la caminul de fete s-au mai luat drapele tricolore cu stema decupata si cu esarfe negre, multimea scanda "Fara violenta!', "Armata e cu noi!", "Noi suntem poporul! Pe cine aparati?", "Jos dictatura!", "Jos dinastia!", "Vrem alegeri libere!", "Democratie!", "Libertate!", "Unde ne sunt mortii?", etc.
Intre catedrala si primarie, multimea se apropie de cordoanele de militari, se urca pe transportoarele blindate, fraternizeaza cu militarii care plangeau, luandu-i in brate. O parte din militari se retrag in Cinematograful Capitol. Impodobind transportoarele blindate cu steaguri, dandu-le de mancare la militari, oamenii au intrat din nou in Piata Operei, printre muzeu si Hotelul Central. In Piata Operei, lumea a ingenunchiat pentru un moment de reculegere in memoria celor morti in zilele revolutiei. O parte din multime a ramas pe loc iar o alta parte s-a indreptat spre Piata Libertatii. Nimeni nu s-a impotrivit, cand s-a patruns in cladirea Garnizoanei, oamenii convingandu-se ca armata este alaturi de ei. Din Piata Libertatii, coloana inainteaza spre sediul Judetenei de Partid. Ajunsa in fata sediului, multimea a cerut stabilirea unui dialog cu autoritatile. Apar, in balconul de la etaj, cateva persoane. Lumea huiduie, si cere sa nu se traga. Se anunta ca de marti, orele 24:00, nu s-a mai tras. Multimea cere retragerea armatei din fata Judetenei unde erau trei siruri de militari. Cordoanele de trupe militare si interventionisti se retrag. In balcon sunt recunoscuti Radu Balan (pe atunci prim-secretar al Comitetului Judetean al Partidului Comunist) si Constantin Dascalescu (pe atunci prim-ministru al guvernului). Acesta din urma, vrea sa vorbeasca si este huiduit. Se aduce un megafon de mana, ineficient pentru miile de oameni. Ulterior se monteaza megafoane mai puternice. Urca in balcon un reprezentant al multimii barbos, cu un poncho din panza alba pe care scria "Jos Ceausescu", care face liniste si incearca sa-i dea cuvantul lui Dascalescu. Acest prim-ministru de opereta nu stie sa spuna altceva decat ca a venit sa "analizeze" si sa "rezolve" pe rand problemele Timisoarei si ca lumea ar trebui sa plece la locurile ei de munca. Lumea il huiduie. Se scandeaza in lozinci principalele deziderate ale multimii. Dascalescu minte, afirmand ca nu cunoaste situatia din Timisoara. Se alege, spontan, un comitet din multime care urca in sediu. Intre ei sunt muncitori si intelectuali. Multimea astepta rezultatul tratativelor a caror prima conditie era inlaturarea lui Ceausescu si a familiei sale. Fara indeplinirea acestei conditii reprezentantii multimii considerau ca primul ministru nu mai reprezinta conducerea tarii. Reprezentantii multimii au revenit in balcon si au citit toata lista de revendicari formulate in fata lui Dascalescu. In linii mari ele erau cele formulate de Frontul Democratic Roman constituit la Timisoara in 19 decembrie 1989, care, peste cateva zile, a aderat la Frontul Salvarii Nationale.
Aprozimativ cu aceleasi formulari si la aceasi ora (daca nu cumva cu un ceas mai devreme) aceste revendicari au fost citite adunarii populare din Piata Operei de pe balconul acesteia. Revenind la Judeteana de Partid, Dascalescu a tergiversat orice raspuns pana seara, asteptand intoarcerea dictatorului Ceausescu din Iran si discursul acestuia radiotelevizat de la orele 19:00.
In multimea din fata Judetenei, foiau securisti in civil. Unii dintre ei au fost descoperiti. Oamenii din adunare au jurat sa nu plece de acolo (lozinca: "Juram, juram, juram, sa nu plecam!') si sa nu-si lase reprezentantii singuri in sediu. Pericolul arestarii si omorarii lor era foarte mare. Membrii acestui comitet, au anuntat ca in jurul lor se invart persoane dubioase, ca exista pericolul provocarilor. Tineri, catarati pe zidurile Judetenei, scriau lozinci anti-ceausiste cu spray-uri colorate. S-au acoperit cu lozinci si portrete de copii (simboluri ai nevinovatilor omorati) firmele de institutie. A fost inlaturata stema Partidului Comunist. S-au pus in portdrapele tricoloruri cu stema decupata si cu esarfe negre. Au venit noi si noi coloane de la I.M.T. si de la alte intreprinderi. Din centru a venit un transportor blindat, impodobit cu steaguri nationale si calarit de oameni. Ceva mai tarziu, la orele 20:00, a fost descoperit la intrarea laterala, un autoturism ARO cu numar fals de circulatie, 1-AB-1238 si un numar de rezerva militar. In el s-au gasit arme care au fost aratate multimii. Prin spatele cladirii se semnaleaza patrunderea peste garduri, in sediu a unui grup restrans de securisti, veniti probabil sa-l protejeze pe Dascalescu. Multimea isi organizeaza cordoane de ordine din tineri. Va sta in fata Judetenei pana dimineata. Comitetul multimii a iesit noaptea din Judeteana si s-a unit cu cel din balconul Operei.
Balconul Operei
Cealalta mare adunare populara care a continuat pana vineri neintrerupt, s-a desfasurat in Piata Operei. La balconul acesteia, din dispozitia lui Ilie Matei, fost prim-secretar al judetului si secretar al Comitetului Central al Partidului, aflat la Timisoara, au fost instalate megafoane. Acest indivit urat de toti oamenii din judet, intentiona sa organizeze un mitting in Piata Operei de coloratura proceausista. Reprezentantii multimii care au intrat in Opera, au avut la dispozitie aceste megafoane. S-au citit de la balconul Operei, revendicarile multimii, asa cum au fost ele scandate de zile intregi pe strazi, devenite puncte ale proclamatiei Frontului Democratic Roman constituit la Timisoara. Inaintea oricarei discutii cu guvernul, s-a cerut inlaturarea tiranului Ceausescu, a sotiei si familiei sale si judecarea lor publica. In cazul in care nu s-ar fi indeplinit aceasta prima conditie, adunarea de la Timisoara, nu mai recunostea guvernul. Pe plan national, s-a cerut organizarea de alegeri libere, libertatea cuvantului, presei, radioului si televiziunii, deschiderea imediata a granitelor de stat, integrarea Romaniei in randul statelor care garanteaza si respecta drepturile fundamentale ale omului, eliberarea detinutilor si disidentilor politici, revitalizarea economiei nationale, reforma inavatamantului in spirit democratic, dreptul liber de manifestare, libertatea reala a cultelor religioase si inbunatatirea asistentei sanitare si a alimentatiei publice. Pentru Timisoara s-a cerut tragerea la raspundere a acelora care au dat ordin sa se traga in popor, restituirea celor decedati pentru ingroparea lor dupa datina, cu doliu national si ridicarea de monumente in memoria lor, eliberarea imediata a arestatilor si recunoasterea oficiala a Comitetului de Actiune a Frontului Democratic Roman constituit la Timisoara in 19-20 decembrie 1989.
De miercuri de la pranz si pana vineri seara, adunarea populara din Piata Operei de la Timisoara, a durat continuu. S-au organizat oamenii pe schimburi ca sa poata pleca pe rand acasa pentru odihna si hrana. S-a organizat aducerea de alimente si apa. S-au format cordoane de ordine care ii controlau pe toti cei ce veneau in Piata Operei. Este adevarat ca miercuri spre joi noaptea a existat o perioada de timp cand in Piata Operei s-au aflat numai cateva sute de oameni (mai ales copii si adolescenti) si cand pericolul unei represiuni salbatice era foarte mare.
Paralel cu cele doua adunari, multimea a manifestat miercuri si in fata inchisorii. Cei inchisi au auzit lozincile scandate in afara zidurilor doar scurta vreme: in curtea penitenciarului au pornit sa duduie motoarele unor masini. In seara si noaptea de miercuri au fost eliberati arestatii: unii au fost adusi in fata Judetenei de Partid, iar altii au fost lasati in diferite cartiere ale orasului. In aceste zile, oamenii din Timisoara s-au rugat lui Dumnezeu pentru cei care au murit, pentru cei care se aflau acolo si pentru tot poporul roman, punandu-si speranta intr-o lume viitoare mai buna. Pentru ca fara speranta, omul nu poate trai. Multimea era constienta inca de miercuri ca in cazul in care nu se va ridica si restul tarii impotriva dictaturii, soarta timisorenilor, civili si militari, ar fi fost ingrozitoare. Din balconul Operei s-au scandat lozinci, reluate de multime pentru ca erau ale multimii, s-au cantat cantece in romana si maghiara, religioase si patriotice, s-au citit vresuri, s-au rostit rugaciuni. Toate acestea au durat neintrerupt pana vineri. Incepand de joi s-a dat citire multor adeziuni ale colectivelor din intreprinderile si institutiile timisorene ca si din alte localitati, ca si din partea armatei, fara a putea fi citite toate.
7. Joi, 21 decembrie 1989 - vineri, 22 decembrie 1989
In discursul de miercuri seara, dictatorul Ceausescu i-a declarat pe timisoreni, banda de huligani si fascisti si, in megalomania sa criminala si paranoica, nu a rostit nici un cuvant despre oamenii care au fost ucisi la Timisoara. Starea de necesitate declarata pentru judetul Timis, miercuri seara, a fost extinsa, joi, in toata tara. In Timisoara, participantii la demonstratii si adunari au fost convinsi ca tot poporul, toti oamenii cinstiti din Romania au inteles care este adevarul ascuns in spatele cuvintelor dictatorului. Autoritatile dictaturii au incercat sa organizeze contra-mittinguri proceausiste in intreprinderi, joi dimineata care ar fi urmat sa fie si televizate. Acestea nu au trecut de faza intentiilor. La Electromotor, muncitorii erau pregatiti sa-i bata pe cei care ar fi participat la o asemenea inscenare.
Miercuri noaptea, muncitorii din mai multe orase din Oltenia (Craiova, Calafat, Caracal, Bailesti s.a.), au fost luati la iesirea din schimbul 2 sau adusi de acasa, imbracati in uniforme ale garzilor patriotice, imbarcati in trenuri speciale, insotite de ofiteri de securitate si expediati spre Timisoara pentru a inabusi miscarea asa-zisilor "huligani unguri". Cei peste 150 000 de timisoreni, carora li s-au adaugat oameni din Buzias, Arad, Jombolia, Comlosu Mare si alte localitati din jurul Timisoarei si care se aflau in Piata Operei, joi inainte de pranz, au aflat cu stupoare de existenta acestor trenuri, in garile Timisorei. Grupuri de manifestanti au plecat dupa muncitorii olteni, pe jos sau cu autobuze. In Piata Operei au fost adusi numerosi oameni din aceste trenuri pentru a vedea adevarul. Li s-a dat de mancare, caci erau flamanzi; si-au putut cumpara din magazine mezeluri si carne pe care unii nu au mai vazut-o de ani de zile. Unii dintre ei au fost gazduiti peste noapte in camine studentesti. Altii au plecat inapoi raspandind adevarul si flacara revolutiei in tara. O dictatura absurda si opaca a mizat pe sentimente nationale sovine si pe invrajbirea nationala pe care a intretinut-o, pentru a-si pastra puterea. Raspunsul timisorenilor si al intregului popor roman, indiferent de nationalitate a fost superb, demonstrand ca intreaga natiune, intreaga obste de oameni ai tarii, lupta laolalta. Intr-un interviu radiodifuzat, preotul Tokes, spunea, de altfel ca, dupa 16 decembrie considera Hora Unirii si cantec national al maghiarilor din Romania. La Timisoara nu au luptat romani, maghiari, germani si sarbi cu interese diferite ci cetatenii Romaniei, adunati sub steagul libertatii. De altfel niciodata in istoria sa moderna Timisoara si Banatul nu au cunoscut conflicte nationale grave.
Toti timisorenii au aflat joi la pranz de asa-zisul mitting organizat de Ceausescu la Bucuresti care ar fi urmat sa aprobe monstruosul macel de la Timisoara si de esecul acestuia care marca momentul ridicarii la lupta a Bucurestiului. O mare bucurie ne-a cuprins pe toti in Piata Operei. Oamenii, plangeau, radeau, se sarutau, isi strangeau mana, strigau si tipau. Apoi am aflat de luptele de la Cluj, Sibiu, si din alte orase si am rasuflat usurati: nu mai eram singuri. Tara era toata cu noi! Pericolul ca dictatorul paranoic sa aduca la Timisoara toate fortele de opresiune din tara tranformand-o intr-o baie de sange, a fost inlaturat. In dupa-amiaza zilei de joi si seara, pe treptele Operei s-au nascut primii copii ai revolutiei. Se pare ca primul a fost un baiat care a fost botezat prin strigatul a peste 80 000 de oameni Victor, in numele sperantei oamenilor in victorie. Noaptea, in piata, circulau, duse (mai ales de copii si adolescenti), tavi cu mancare, ceai cald si apa. S-au distribuit lapte si fructe din camioane. Nu obosea nimeni. Si nimeni nu auzea avertismentele de la megafonul din Piata Libertatii care mentionau declararea starii de necesitate si somau lumea sa se raspandeasca fiindca altfel se va trage. Nu s-a tras. Nu ar fi avut cine. Armata era cu noi.
Vineri dimineata, s-a raspandit manifestul Frontului Democrat Roman, intitulat "A cazut tirania", tiparit in limbile romana, mghiara si germana. Un alt manifest, din aceeasi dimineata, numit "Revolutia finala a Adunarii Populare din Timisoara" cerea inca de atunci, instituirea unui guvern provizoriu, separarea puterilor in stat, democratizarea tarii s.a. La amiaza zilei de vineri, dictatorul a fugit si, la Bucuresti, prin lupta eroica a sute de mii de oameni, s-a proclamat Republica Romania. Era si republica noastra, a timisorenilor pentru care ne-am rugat in timpul slujbei de vineri dimineata oficiata in balconul Operei. La Timisoara, sub cerul albastru, oamenii plangeau de bucurie si de durere. Poporul a invins. Se apropiau sarbatorile Craciunului. Si nimeni nu stia ca vor fi si ele stropite cu sange.
Incheiem, vineri la pranz, in 22 decembrie, cronica revolutiei timisorene. Consideram ca evenimentele ce au urmat in orasul nostru dupa aceasta data apartin procesului de faurire a noii Romanii si ca istoricul va trebui sa le interpreteze in lumina actelor legislative si a activitatii pe multiple planuri a organelor noii puteri de stat. Aceasta analiza poate fi facuta si mai tarziu. Pentru ea vor exista documentele justitiei si altele asemenea. Paginile de mai sus au fost scrise acum pentru ca sa nu se uite sau sa se rastalmaceasca adevarul. Caracterul profund spontan si popular al revolutiei timisorene este unul din acele adevaruri ce nu trebuiesc uitate. Sa ne fie permis noua, istoricilor, sa amintim ca aceasta revolutie nu a fost organizata dinainte si ca in focul luptelor au aparut cei care au condus-o intr-un moment sau altul. Nu vom face acum analiza lozincilor scandate de oameni care au reprezentat programul politic al miscarii si care s-au diversificat cu fiecare zi de lupta, conturand practic un program politic national strategic si tactic, valabil pentru intreaga tara. Vom aminti doar lozinca "Azi in Timisoara, maine in toata tara!" care reflecta nu numai o dorinta de moment ci si caracterul profund patriotic al revolutiei de la Timisoara, oras care prin oamenii sai, din prima zi, s-a simtit legat de Romania. Vom sublinia ca revolutia timisorenilor nu a fost o revolutie a flamanzilor si ca nu mancare s-a cerut in primul rand la Timisoara ci libertate, democratie si un viitor mai bun pentru oamenii tarii. Nu vom insista asupra etapelor din perioada revolutiei, desi ele se intrevad din insirarea evenimentelor pe care am facut-o. Nu vom insista nici asupra cauzelor generale si imediate ale revolutiei, care (nu ne indoim) vor fi tratate pe larg. Vom semnala dintre ele doar cea referitoare la politica demografica profund gresita a dictatorului inca din primii ani ai "domniei sale". La sfarsitul anilor '60, statisticile demografice inregistreaza acel spor de natalitate brusc si foarte ridicat pentru o perioada de cativa ani. Mai tarziu romanii au numit aceste generatii de copii, "decretei", referindu-se la decretul de interzicere a avorturilor emis de Ceausescu. In acest an al revolutiei au ajuns fostii copii ai decretului la maturitate. Economia si societatea romaneasca, atat de subrede, nu au fost capabile sa-i integreze in conditii optime, sa-i absoarba. Aceste generatii au fost motorul revolutiei si din acest punct de vedere, dictatura si-a semnat inca din anii '60, condamnarea la moarte.
Vom aminti cateva din cauzele specifice, profunde, caracteristice Timisoarei si Banatului care, peste decenii, au dinamitat procesul revolutionar. Asa este "deschiaburirea" unor sate intregi mutate in Baragan desi taranii banateni din campie nu erau chiaburi. Tot asa, nu trebuie sa uitam faptul ca in anii '50, Campia Banatului a fost impanzita de cazemate menite sa ne apere de "calaul Tito", cum era numit de stalinisti. In spatele cazematelor, si a altor fortificatii, s-au aflat insa si oameni si, in Banat, au fost trimisi, multi oameni "siguri" din punct de vedere al regimului de atunci, care s-au constituit intr-o aristocratie rupta de masele largi, aristocratie care n-a disparut ci s-a inmultit in anii dictaturii ceausiste. Nu putem uita nici faptul ca Timisoara a fost ocupata pana in 1958 de una din cele mai puternice garnizoane sovietice din Romania. Si, de asemenea, faptul ca studentii timisoreni s-au ridicat la lupta in 1956, dupa cum, in noiembrie 1989, in zilele Congresului al 14-lea al Partidului Comunist, muncitorii de la I.M.T. au incercat sa se ridice la lupta si au fost impiedicati.
In ce ne priveste, suntem constienti ca aceasta cronica va suferi numeroase corectari si adaugiri. Tinem sa multumim celor care, prin marturiile lor, , ne-au ajutat sa o intocmim si Studioului de Radio Timisoara Libera care a intrat in emisie, vineri 22 decembrie 1989 si care a popularizat actiunea de strangere a marturiilor privind revolutia, la Muzeul Banatului din Timisoara.
Revenind la zilele revolutiei nu avem dreptul sa uitam ca la luptele din Timisoara, s-au jertfit laolalta romani, maghiari, germani si sarbi, indiferent de credinte, ocupatii, varsta si convingeri politice. Dar mai presus de toate, nu trebuie sa uitam sangele copiilor, adolescentilor si tinerilor varsat pe strazile orasului, faptul ca aceasta revolutie a fost, in primul rand de ei facuta si ca pentru ei trebuie sa reconstituim o tara si o societate in care ei si copiii lor sa se poata realiza liberi si demni.
Redactarea textului a fost incheiata in 25 ianuarie 1990, orele 15:00.
khhhh
1. Piata Libertatii
2. Piata Vasile Roaita
3. Hotel Continental
4. Judeteana partidului comunist (actualmente cladirea Prefecturii Timis)
5. Podul Decebal si Baile Neptun
6. Brutaria dinspre Piata Traian
7. Piata Traian
8. Fabrica Banatul
9. Calea Girocului (actualmente Calea Martirilor), colt cu strada Lidia (actualmente Bulevardul Maresal Constantin Prezan)
10. Sensul giratoriu din Calea Buziasului
11. Piata Operei (Piata Victoriei)
12. Piata Catedralei ortodoxe romane
13. Podul Mihai Viteazu
14. Podul Maria
15. Piata Maria
16. Piata Kuttl (Stefan Furtuna)
17. ELBA
18. Bulevardul Circumvalatiunii, colt cu Bulevardul Gheorghe Lazar
19. Piata Dacia
20 Spitalul Judetean
21. Podul Michelangelo
22. Complexul Studentesc
Florin Medelet si Mihai Ziman
SURSA: Asociatia Memorialul Revolutiei din Decembrie 1989 Timisoara
